A fost odata o fetita tare ciudata…avea deasupra capului ei un nor din care mereu cadeau picaturi de ploaie…si de parca nu era de ajuns..din ochii ei exagerat de mari..cadeau mereu picaturi . Era atat de singura biata faptura, caci nimeni nu vroia sa fie udat de picaturile de ploaie, mari si negre care cadeau peste ea…nimeni..nu vorbea cu ea…nimeni nu o privea in ochi…nimeni nu o imbratisa..nimeni nu o iubea pe biata fetita singuratica….

Umbla mereu…zi si noapte..singurul ei priten era norulmare si negru care plana deasupra ei..uneori il iubea…in momentele ei de singuratate..alteori il ura ptr singuratatea ei…dar incerca sa se resemneze..Dar sentimental care ii incerca cel mai mult fiinta..era cel de mila..ii eramila de oameni care o priveau ciudat, ca pe o leproasa,..ii era mila..de lipsa lor de judecata…de mintea lor limitata…de prejudecata lor..Uneori..le suradea de sub norul ei negru..un suras..plin de bunatate si mila..asacum un bunic le surade nepotilor..gandindu-se k a fost k ei, gandindu-se oare cum vor fi ei cand vor ajunge in locul lui..gandindu-se la viitorul lui..care se arata incetosat….

Cel mai mult ii lipsea soarele..razele lui..care nu reuseau sa patrunda prin norul ei..tanjea dupa caldura soareleui..calduracare i-ar fi incalzit corpul si sufletul…tanjea dupa atingerea fluturilor…tanjea dupa atingerea ploii adevarate…tanjea..dupa Viata..in inchisoarea ei..strajuita de norul cel negru…..

Biata fetita cu ochii exagerat de mari…care din miile de picaturi de ploaie care te-au atins..ti-a sters zambetul de pe fata?..care din ele ti-a stins flacara sperantei din suflet?..care din ele ti-a sters amintirile ? care din ele ti-a inecat fericirea?………

Nu mai plange fetita a ploii..nu iti ineca amarul in lacrimi..viseaza la libertate..ca pasarile de pe arcalui Noe…si poate intr-o zi..vei gasi si tu crengutata de maslin…

Biata fetita fara umbrela..care stai in furtuna propriilor sentimente…nu te ascunde in umbra norului…astepta vantul care va duce departe norul din viata ta…acel vant care va bate in panzele corabiei tale sit e va duce…deaparte…de tot..de toate…de prezent si viitor..departe de ce ai fost..si ar fi trebuit sa fi…

Cineva imi spunea azi ( referitor la avatarul meu) ca fiecare imagine pe care o pun are o poveste.Adevarul este ca pozele,imaginile ma fascineaza. Cum pot aceste petice de realitate sa reflecte si sa transmita atatea lucruri…ptr mine o poza trebuie sa transmita ceva..sa spuna o poveste…

Cu totii adoram sa ne uitam in albumul de familie si sa ne gandim la “good old times”…cel putin in albumul meu fiecare poza are o poveste. Imi plac in special pozele alb-negru si cele ingalbenite de vreme,sunt ca niste letopisete uitate intr-o rama. Cand eram copil incercam adesea sa identific persoanele din poza…si nu puteam pricepe cum acolo ramasasera copii..iar in realitate sufletul le fusese macinat de vreme..Existenta noastra in sine e o poza ingalbenita intr-un album…pe care Univerusul si Timpul il rasfoiesc…Ma intreb daca am iesit bine in poza?:))….Inca nu! Mai am dreptul la cateva cadre…inca nu am sfarsit…

Adesea privind o poza mi-am imaginat povestea ei..si astfel s-au nascut multe din eseurile mele…copii unor poze….O poza face cat 100 de cuvinte..nu-i asa?..nu stiu cine a spus asta,dar a spus-o tare bine…

Poze…imagini rupte dintr-un film…imagini rupte din viata…imagini rupte parca din sufletul si mintea noastra…Imagini care te fac sa razi sau sa plangi,imagini pe care la privesti cu nostalgie,imagini pe care la privesti cu curiozitate,imagini pe care le privesti in treacat sau imagini pe care stai sa le analizezi..Oricum ar fi,imaginile spun ceva…

Priveste si asculta!

Delirul…

“Sa incepem”….De ce trebuie totdeauna sa incepem?..Nu am putea sa continuam ,sa prelungim acest dans monoton,acest monolog intre doua persoane?…

“Gata..incheiem”…De ce trebuie sa se sfarseasca? Nu am putea prelungi sfarsitul intr-o plecare continua? De ce trebuie sa existe mereu extreme…bun si rau..alb si gri..inceput si sfarsit…haide sa alegem mijlocul…sa alegem purgatoriul..nu vreau in iad..dar nici rai…vreau mijlocul…vreau continutul…

Nu imi plac inceputurile…si nici sfarsiturile…imi place esenta..e ca si cum ai manca numai coaja si semintele marului…aruncand pulpa…De ce?…Urasc despartiirile..cuvintele de ramas bun..niciodata nu am stiut sa imi iau “la revedere”…iar “adio”…mi-se pare ca ucide sufletele….

Nici inceputul nu imi place…senzatia de a fi in fata a ceva necunoscut..care apoi va devenii extreme de banal…

Viata e o carte…nasterea..prima coperta…o imagine putin sugestiva a ceea ce va urma…moartea …ulitma coperta…niste comentarii scrise de oamenii care te-au cunoscut…prin opera ta…ceea ce conteaza sunt foile..umplute de mii si mii de caractere…care formeaza imagini…cuvinte…discutii…amintiri…o existenta…Sa ne scriem astfel cartea…sa ne scriem viata…sa devina best seller..Omenirea e o bibloteca imensa…o biblioteca a existentei..cartile uzate sunt inlocuite de carti noi cu coperti lucioase care iti fura ochii…Si cartile vechi?…prafuite sunt uitate pe o etajera a umanitatii…au fost..trecutul conteaza mai putin…prezentul conduce…si totusi..de ce de fiecare data prezentul isi intoarce capul?…Trecutul este mereu acolo..rabdator…privindu-l cu licarire usor ironica in ochi…ptr k stie: prezentul de azi va fi trecutul de maine….

As vrea sa fac o incheiere..dar nu pot…evit sa o fac..sar de la o idee la alta tocmai ptr a prelungi acest delir de cuvinte..ca un dans nesfarsit…ca un cantec care se aude ragusit dintr-o cutiuta muzicala veche..mi-e frica totusi sa nu ma pierd in cuvinte si sa nu mai asesc iesirea..”Sa mergem”..oare nu am mai putea sta..o clipa..un minut o eternitate…?

Hello world!

Buna draga lume!..Un alt blog…alte cuvinte aruncate de cineva pe o pagina virtuala…Nu conteaza daca citeste cineva blogul asta sau nu..nu conteaza daca va place sau nu…sunt cuvintele mele ,gandurile mele ce stau nelinistite in capul meu asteptand sa iasa la lumina.

Am realizat in ultima vreme ca eu gandesc prea mult:)) si de aceea am decis sa mai “scap” de unele ganduri lasandu-le in plasament pe blogul acesta…Un blog micut…dar cu personalitate( sper)…

Asa ca vreau sa urez un sincer “bun venit” gandurilor mele in aceasta micuta casuta virtuala…si de ce nu si celor care isi pierd cateva minute din viata sa citeasca asta…

Asa ca Hello world!…wait me with your arms wide open…